Noutati . Reportaje . Articole recente
Aparatul vulnerant
Aparatul vulnerant sau aparatul de apărare şi atac este specific himenopterelor aculeate (albine, viespi, furnici, bondari, etc.) Acul este specific femelelor lucrătoare sau mătcii; masculii nu dispun de ac.
Acul constituie o modificare a aparatului ovipozitor, care serveşte la aşezarea oului. Este un organ foarte complex fiind format dintr-un ansamblu de piese chitinoase, tari, acţionate de o serie de muşchi mici. Aceste piese îndeplinesc un rol mecanic, ansamblul format din piesele chitinoase şi muşchi funcţionând ca un injector prin care pătrunde veninul în pielea duşmanului.
Se disting:
- două lanţete foarte fine şi ascuţite, ce poartă barbe, acestea constituind acul; la capătul distal prezintă zimţi orientaţi antero-posterior, zimţi care împiedică acul introdus în tegument să iasă afară; lanţetele sunt simetrice şi pot glisa de-a lungul tecii.
- teaca este o piesă chitinoasă robustă, foarte rezistentă, în partea superioară îngroşată sub formă de bulb; rolul tecii este de a ghida lanţetele; în momentul înţepării nu pătrunde în tegument.
Teaca acului se prezintă sub forma unui jgheab drept, este prevăzută cu perişori şi are rol de protecţie.
Sistemul motor este format din două perechi de muşchi şi dintr-un ansamblu de piese chitinoase: placa triunghiulară, placa pătrată şi placa oblongă. Acest ansamblu asigură ieşirea acului şi funcţionează ca un injector prin care veninul este introdus în pielea sau sub membrana intersegmentară a duşmanului.
Glandele veninoase sunt reprezentate de glanda acidă şi glanda alcalină. Aceste glande sunt neuniforme ca mărime.Astfel:
- Glanda acidă este mare, bifurcată, se continuă cu un canal lung şi sinuos care conduce veninul secretat în rezervorul de venin, secretă o substanţă acidă, furnizând cea mai mare parte a veninului.
- Glanda alcalină este mai mică ca dimensiuni, secretă o substanţă alcalină care se amestecă cu conţinutul glandei acide la înţepare. Secreţia acestei glande are rol de lubrifiere a acului şi de diminuare a acidităţii veninului.
Veninul este un amestec de proteine şi peptide, componentul principal al veninului fiind o proteină, melitina (aprox. 50%). Pe lângă melitină veninul conţine şi hialuronidaza, fosfolipaza A, fosfataza acidă, histamina, etc. Pentru detalii privind compoziţia veninului, vizitaţi pagina dedicată de la Centrul statistic, dând click aici
Cantitatea şi ponderea diferitelor componente din venin diferă de la o albină la alta şi la aceeaşi albină în funcţie de mai mulţi factori cum ar fi: vârsta, sezonul (perioada din an), necesităţile de apărare a coloniei, calitatea hranei proteice pe care o consumă albina, etc. Astfel albinele crescute în primăvară secretă mai mult venin decât cele crescute în vară.
Albinele ce nu consumă hrană proteică nu secretă venin.
Întreaga activitate a aparatului vulnerant este coordonată de ganglionul nervos, chiar şi după ce acul este detaşat de corpul albinei în urma înţepării.
Atunci când înţeapă, albina îşi sprijină capul, îşi încovoie abdomenul apoi pune în funcţie muşchii care determină pătrunderea vârfului acului. Sunt acţionate de muşchi, mai întâi, plăcile pătrate, apoi cele triunghiulare şi lanţetele. În această mişcare sunt angrenate şi plăcile oblonge care acţionează asupra membranei care acoperă bulbul, determinând astfel scurgerea veninului prin bulb şi prin conductul format între lanţete.
Atunci când o albină înţeapă o altă insectă ea caută locurile moi şi fragile, locurile lipsite de apărare, adică membrana intersegmentară, segmentele chitinoase alcătuind o carapace impenetrabilă. Acul se poate retrage din membrană după ce veninul a fost pompat, fiind intact poate funcţiona din nou, veninul refăcându-se prin activitatea glandelor acide şi alcaline.
La înţeparea unui mamifer acul nu se poate retrage din derm, barbele, zimţii fixându-se în acesta ca un harpon.
Lucrătoarea trage pentru a se elibera, dar acul rămâne fixat în piele, Prin detaşarea întregului aparat vulnerant albina este rănită mortal. La scurt timp după înţepare albina moare.
Spre deosebire de acul lucrătoarei, plăcile din componenţa acului mătcii au alte dimensiuni şi formă, întregul organ fiind mai bine ataşat de membrana camerei acului. Partea vulnerantă este curbată ventral iar lanţetele au doar 3 zimţi (la lucrătoare au 10 zimţi). Matca foloseşte acul pentru eliminarea mătcilor rivale (neeclozionate încă, în botci sau mătci eclozionate, tinere din acelaşi stup sau mature, străine, pătrunse accidental sau introduse de apicultor).
Trântorii nu dispun de organ de apărare.